În cadrul sistemului de învățământ trebuie să existe o atmosferă destinsă între agenţii educaţionali deoarece această atmosferă facilitează învăţarea. Existența unor reguli comune, cunoscute şi fixate împreună cu familia și copiii, ușurează mult efortul învăţării.
Dezvoltarea acestui tip de relație,grădiniță-familie vine după sine și cu un număr mare de avantaje printre care amintim: dezvoltarea abilităților de lideri ale părinților; conectarea familiei cu membrii unității de învățământ și ai comunității; oferirea de suport familiilor preșcolarilor. Menținând acest tip de parteneriat, părinții devin responsabili fața de educația copiilor și îndeplinesc nevoile copiilor de a fi sprijiniți și aprobați.
Cadrele didactice manifestă o relație de prietenie față de părinți, îi informează pe părinți cu privire la aspectele pozitive și negative ale copilului. Tot cadrele didactice oferă părinților suficiente informații despre nivelul de dezvoltare al copilului, despre activitățile care îi trezesc copilului cel mai mare interes.
Conducerea grădiniței are și ea un rol foarte important, pentru că aceasta trebuie să creeze un climat educațional deschis, îi încurajează pe părinți să participe la activitățile desfășurate cu copiii și părinții. Părinților trebuie să li se creeze o impresie frumoasă despre grădiniță, un loc unde își aduc copiii cu drag, fără teama de a pune întrebări, oferindu-li-se răspunsuri de fiecare dată.
Părinții au și ei datoria de a le creea propriilor copii, o imagine frumoasă a grădiniței, un loc deosebit de drăguț și relaxant, unde aceștia învață cele mai frumoase cântece și poezii și unde au cele mai frumoase jucării. În acest fel curiozitatea copiilor crește, iar dacă părinții au o atitudine pozitivă față de grădiniță, atunci sunt toate șansele ca preșcolarul să aibă încredere în educatoare și colegi.
Părinții preșcolarului trebuie să fie interesați de tot ce se întâmplă cu copilul la grădiniță, trebuie să știe orarul grădiniței, trebuie să știe ce îi place cel mai mult copilului să facă, trebuie să participe cu interes la activitățile desfășurate în grădinița cu familia. Părinții trebuie să fie deschiși, să ofere cadrului didactic toate informațiile despre copil, din punct de vedere al sănătății, al dezvoltării sau a dorinței acestuia.
În concluzie, relația dintre familie și grădiniță trebuie să fie o relație de prietenie, o relație de comunicare , ambele părți trebuie să prezinte interes pentru același fapt: preșcolarul.
Modalitatile de comunicare sunt diverse:
Discutii directe – in fiecare zi, la intampinare sau la plecare, educatoarea va aduce la cunostinta aspectele importante ale zilei si va sta la dispozitie pentru orice alte intrebari;
Avizierele – reprezinta o alta modalitate prin care se comunica informatii cu privire la activitatile petrecute in gradinita, anunturi ale diverselor actiuni, meniul zilnic;
Sedintele cu parintii – sunt o modalitate de prezentare a informatiilor de ordin general;
Intalniri individuale cu parintii – sunt un prilej de dialog deschis, bazat pe incredere reciproca si stricta confidentialitate;
Rapoarte periodice scrise – ce cuprind informatii amanuntite despre implicarea copilului in activitatea instructiv-educativa desfasurata in gradinita pe parcursul unui proiect
Caracterizari psiho–pedagogice – ce se completeaza de catre educatoare si ajung la parinti la sfarsitul anului scolar;